ajunge !

asa.si dintr-o fericire care parea sa dureze m-am trezit asa.fericirea asta a fost un stupefiant mizerabil.am ajuns sa ma urasc.nu ma mai face sa zambesc nimic.oricine trebuie sa creada-n ceva.eu credeam in mine.da,credeam.acum nu mai cred.nu-mi mai pasa.sau poate doar mi se pare.muzica?nu,multumesc.toate melodiile imi aduc aminte de-o perioada/o persoana sau orice alta mizerie prin care-am trecut.vreau undeva departe.singura.am nevoie.sau poate am nevoie de cineva.si nu cineva care sa-mi demonstreze dupa atatia ca ani ca nu valorez nimic in ochii ei.defapt,valorez ceva in ochii cuiva?nu-mi mai pasa.nici voua nu va pasa.concluzia e ca nimic nu ma mai atrage.nu e nimic care sa ma faca sa ma simt ca sunt eu.defapt,cine sunt eu?ce sunt eu?nu ma mai recunosc.serotonina si depresia vin in valuri.ce e fericirea?oare vreunul dintre noi a trait-o vreodata intens?asa cum ar trebui?nu,clar asta nu sunt eu.eu nu sunt asa.ma vreau inapoi ! am crezut in mine,am crezut c-o sa fie bine.I will never trust in me again.tot ce vreau e sa-mi bata soarele prin jaluzele si eu sa stau cu picioarele pe undeva cocotate si sa fumez o tigara.nimeni,nimic care sa ma deranjeze.mi-e dor de mine.de cum eram eu.nu mai vreau sa ma simt superficiala si falsa.n-o sa mai zambesc ipocrit.n-o sa va mai fac pe plac.