praf de stele

s-a ridicat din pat,si-a desprins parul,si-a dat bretonul la o parte si a curs o lacrima din nou.trebuia sa plece.s-a machiat cu negru,cum se machiaza zilnic,numai ca astazi printre lacrimi a tras o codita mult mai lunga de parca asa s-ar fi razbunat pe cineva.sau cel putin asa asocia ea asta.se simtea rau si era constienta.zambea fortat,nu mai radea ca inainte.toti observasera ca nu mai pune suflet.se concentra doar pe rutina.pentru ca oricum era la fel zilnic.scoala,multe zambete fortate,multe tigari,multe cani de cafea,multe lacrimi eventual,flyleaf,placebo si somn.si eventual o carte buna.si poate asa va fi si de acum.scriu pentru ca e normal.adica presupun ca oricine ar fi facut la fel.si nu am vreo idee in cap.sunt totally brain damaged.scriu si lovesc mecanic tastele stiind unde este amplasata fiecare tasta.si le lovesc cu putere.pentru ca asa nu e bine.si trebuie schimbat ceva.trebuie sa-l uit.
si stii ce?nu-mi pasa daca citesti blogul.